„Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Gal 5,22-23)
Pe-a opta filă a pașaportului pentru cer găsim scris Blândețe! E a opta fațetă a roadei Duhului Sfânt, e a opta minune înfăptuită în omul cel nou. Fără blândețe, Roada Duhului e încă incompletă!
În Biblie găsim multe îndemnuri la a fi blânzi, la a dovedi blândețe în viaţa de fiecare zi. Cu toate acestea doar trei exemple sunt expuse în Scriptură: Domnul Isus (Ier 11:19, Mat 11:29, Mat 21:5), Moise în Vechiul Testament (Num 12:3), şi Pavel în Noul Testament (2 Cor 10:1). În Dicționarul explicativ al limbii române un om bland e un om bun, pașnic, blajin, temperat, domol, neagresiv, prietenos.
În vremurile biblice, blândețea însemna chiar mai mult decât în zilele noastre. Conceptul transmitea ideea de a îmblânzi, a ţine sub control un animal sălbatic. Moise a fost numit cel mai blând dintre oameni, dar înainte ca Dumnezeu să-i fi adresat chemarea specială, el a fost un om încăpăţânat şi nestăpânit. Aşadar, blândeţea este putere şi tărie aduse sub control. Apostolul Petru a fost un caracter dur şi impulsiv, dar după ce Duhul Sfânt l-a controlat, toată energia lui a fost canalizată spre gloria lui Dumnezeu. Iacov și Ioan, fii tunetului, sau Pavel cândva și el ”tare la cerbice”, sub aceeași transformare lucrată de Duhul, devin pașnici, iubitori, temperați.
Blândeţea dovedeşte sensibilitate faţă de alţii şi este foarte atentă spre a nu trece cu vederea drepturile altora. Un om blând nu se gândeşte atât de mult la sine, cât se gândeşte la ceilalţi. Omul blând este gata chiar să sufere pentru binele celorlalţi. Domnul Isus spunea: „Eu sunt blând şi smerit cu inima…” şi în felul acesta „când a fost chinuit şi asuprit n- a deschis gura deloc, ca un miel pe care- l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n- a deschis gura” (Isaia 53: 7). Mândria vine atunci când privim numai la noi înşine, blândeţea vine când privim la Dumnezeu. Și astfel, blândețea se dezvoltă doar în modestie.
Domnia lui Isus Hristos în vieţile noastre face posibil ca blândeţea să devină una din trăsăturile caracterului nostru. Cu adevărat, blândeţea poate fi semnul cel mai palpabil al tăriei care lucrează în noi. S- ar putea să nu câştigăm niciodată aplauzele lumii, s- ar putea să nu ajungem să domnim niciodată şi să nu avem în mâini sceptrul puterii, dar într-o zi cei blânzi vor moşteni pământul (Matei 5: 5). Nimeni nu ne va putea răpi partea de moştenire pe care Dumnezeu ne-a promis-o. Pentru o asemenea moştenire merită să dezvoltăm blândeţea ca pe o virtute duhovnicească, fiind conştienţi că ne dă valoare înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
În biserica ta, un vizitator, poate descoperi minunea numită Blândețe? Pe pașaportul tău pentru cer, ce scrie pe-a opta filă? Dacă descoperi că-i o filă goală, sau marcată de cruzime, ferocitate sau răutate, grăbește-te de șterge tot, cât încă nu-i târziu, și lasă Duhul Sfânt să scrie Blândețe! Și nu uita cuvântul care spune ”Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. (Filipeni4,5)
Mihai Maur, președintele Conferinței Banat
