La începutul secolului, în data de 23 iulie 1901, s-a înființat așa numita Conferință Generală Europeană compusă din 5 uniuni: Germană, Scandinavă, Britanică, Latină (unde se vorbeau limbi de origine latină) și Orientală (misiunile din Turcia, Siria și Egipt). Din Uniunea Germană făcea parte și Misiunea Maghiară, care corespundea Ungariei de atunci, care includea și Transilvania și Banatul. Această misiune avea 142 de membri împărțiți în 6 biserici. Primul ei director/președinte a fost pastorul John F. Huenergardt, cel pe care-l onorăm prin numele școlii adventiste din Arad.
În 1910 ia ființă Conferința Transilvania, care cuprindea și teritoriul județelor de azi Bihor și Hunedoara, iar în următorul an se organizează Misiunea Adriatică, în care era inclus tot Banatul, deci inclusiv zona județelor Timiș și Caraș-Severin. Doar Crișana (Arad) a rămas în grija Misiunii Maghiare. Dar anul viitor a urmat o altă reorganizare… (În imagine puteți vedea împărțirea bisericii din Europa în anul 1911).
În 1912 are loc o nouă reorganizare a lucrării din Europa, așa apare Uniunea Dunăreană, cu sediul la Budapesta și avându-l președinte pe pastorul Huenergardt. În cadrul acestei Uniuni, Crișana aparține de Conferința Maghiară Centrală, Banatul de Conferința Tisa-Sava, iar zona Hunedoarei de Conferința Transilvania. Această împărțire a durat până la Unirea din 1918 a Transilvaniei cu România.
Primii lucrători
Prima activitate misionară cunoscută pe teritoriul Conferinței Banat s-a desfășurat în zona Aradului în anul 1895. Ea a fost susținută de către Wilhelm Johannes Tentesch, colportor (evanghelist cu literatură) care a venit din Transilvania. „A fost privilegiul meu să lucrez cu el timp de 21 de ani” avea să spună despre el pastorul J.F.Huenergardt.
În anul 1897 pastorul Ludwig Richard Conradi (1856 – 1939), conducătorul lucrării adventiste din Europa, a sosit în oraș și a susținut studii biblice cu un grup de credincioși de religie nazarineană, care erau interesați de mesajul adventist. „Cu ocazia acestor dezbateri publice, un cizmar, Biletzki Albert, l-a invitat pe un cunoscut și prieten al său, Gyongyosi Pal, interesat si el de problemele legate de lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos și doritor să asculte discuțiile dintre pastorul L.R.Conradi și grupul de credincioși nazarineni” . După plecarea pastorului Conradi, în același an, 1897, revine la Arad W. Tentesch susținând o serie de lecturi biblice. „Gyongyosi Pal împreună cu ceilalți prieteni de adevăr din Arad s-au convins și au început să țină Sabatul. În iulie 1899 pastorul L.R.Conradi a revenit la Arad. El și-a luat timp să discute cu grupa prietenilor de adevăr și de păzitori ai Sabatului, i-a examinat pe cei care si-au exprimat dorința și hotărârea de a fi botezați și astfel în ziua de 21 iulie 1899, pastorul Conradi a botezat, la Arad, 15 persoane, care s-au numărat printre primi membri ai comunității Arad”.
Pastorul J.F. Huenergardt în perioada 1898-1899, a lucrat și în Arad. A fost botezat Biletzki Albert, care il va ajuta pe J.F. Huenergardt ca traducător. De la el a învățat limba maghiară, atât de necesară pentru a comunica în noua zonă de misiune
Conform cu datele pe care le găsim în Curierul Misionar, în 1913 pe teritoriul actual al Conferinței Banat prezența adventistă era următoarea:
Arad – 17 membri, Cuvin (Aradkovi) – 11, Ghioroc (Gyorok) – 18, Vărșand (Gyula Varsand) – 9, Curtici (Kurtos) – 9, Macea (Maksa) – 38, Oradea (Nagy Varad) -14, Șomoșcheș (Szamoskoszi) – 21, Socodor (Szekudvar) – 45, Sintea Mare (Szintye) – 16; Petroșani (Petrozseny) – 14, Timișoara (Temesvar) – 18 membri. Toate aceste biserici au făcut parte din Uniunea Dunăreană.
După 5 ani, în primăvara anului 1918, în Arad erau 40 de membri, Cuvin – 7, Ghioroc – 25, Vărșand – 10, Curtici – 7, Macea – 45, Micălaca – 5, Oradea – 11, Șomoșcheș – 14, Socodor – 54, Sintea Mare – 12, Petroșani – 32 și Timișoara – 17. În plus față de locațiile din 1913, apare Șepreușul cu 21 de membri.
După unirea Ardealului cu România se organizează Uniunea Română, formată din trei conferințe (Muntenia, Moldova și Transilvania) și Misiunea Banat, care va avea în primă instanță sediul la București și apoi la Arad. Aici a fost trimis pastorul Constantin Popescu, și peste un an ca ajutor George Motorca. În rapoartele din 1924 îl găsim ca președinte pe P H Hermann (în fotografie), iar la misiunea care acoperea zona Banat și Crișana apare în plus și Maramureșul. De asemenea, sediul misiunii se mută la Timișoara, iar ca lucrători avem cinci pastori și trei misionari. Pastorul Hermann conduce lucrarea din zona de vest a țării până în 1929 când pleacă la București la Uniune.
În anul 1920, prin hotărârea Adunării Generale a Bisericii din România, din 8-11 iunie, de la București, s-a înființat Uniunea Romană, formată din trei Conferințe (Muntenia, Moldova, Transilvania) și Câmpul Misionar Banat-Crișana-Maramureș, cu sediul la Arad, str. Vasile Stroescu, nr.2 . Până în 1923, pastor in Misiunea Banat este pastorul Constantin Popescu, în 1923 P.P. Paulini, iar în 1924 P.H. Hermann
