Cred că am înțeles din prima parte a articolului conceptul acesta: biserica luptătoare nu este biserica biruitoare. În același timp, am înțeles și faptul că se poate face ceva pentru a ajunge la victoria despre care am citit în ultimul pasaj amintit. În momentul de față întrebarea este: ce putem face? Înainte de a răspunde la întrebarea aceasta, doresc să aflăm răspunsul la o altă întrebare și anume: ce să nu facem? Din nou, scrierile inspirate aruncă lumină suficientă asupra acestui aspect. Iată ce citim: „Dumnezeu are o Biserică pe pământ, poporul Lui ales, care ține poruncile Sale. El nu conduce dizidenți, unul aici și altul acolo, ci un popor. Adevărul este o putere sfințitoare, însă Biserica luptătoare nu este Biserica triumfătoare, există neghină printre grâu. “Vrei s-o smulgem?” a fost întrebarea servului. Dar stăpânul a răspuns: “Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să smulgem și grâul împreună eu ea”. Plasa Evangheliei strânge laolaltă pești buni și răi. Dar Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. Datoria noastră personală este să umblăm în umilință cu Dumnezeu. Nu trebuie să căutăm vreo solie ciudată și nouă. Nu trebuie să gândim că cei aleși ai lui Dumnezeu care se străduiesc sa umble în lumină compun Babilonul.‟ (BR, 45.2). Sunt câteva chestiuni foarte importante abordate în acest pasaj: dizidența (o soluție total greșită), datoria noastră individuală față de Dumnezeu (în cadrul bisericii, nu separat de ea) și solii ciudate, cum ar fi aceea că Biserica Adventistă este sau face parte din Babilon. Am fost avertizați că vor veni astfel de solii false, prin oameni care vor fi instrumente ale lui Satana pentru descurajarea și, dacă se poate, pentru distrugerea bisericii rămășiței de la finalul timpului. Iată cteva declarații și avertizări clare în sensul acesta: „Când se ridică oameni care pretind că au o solie de la Dumnezeu, dar, în loc de a lupta împotriva stăpânirilor, puterilor și domniilor întunericului acestei lumi, împrăștie îndoieli cu privire la biserica luptătoare, întorcând armele împotriva acesteia, temeți-vă de ei. Acești oameni nu au acreditarea divină. Dumnezeu nu le-a dat o asemenea lucrare de îndeplinit. Ei nu ar face decât să distrugă tocmai ce Dumnezeu dorește să refacă prin solia către Laodiceea. Dumnezeu provoacă răni doar pentru a vindeca, și nu pentru a duce la pierzare. Domnul nu i-a încredințat niciunui om o solie care să descurajeze și să deprime biserica. El dezaprobă, mustră și pedepsește, dar numai pentru a putea aproba și reface, în cele din urmă.‟ (MP, 22.2). Aceleași idei sunt prezentate din nou și dintr-o altă perspectivă: „Întreaga lume este plină de ură împotriva celor ce proclamă îndatoririle prevăzute de Legea lui Dumnezeu, iar o biserică loială față de lehova nu trebuie să se implice în niciun conflict josnic. “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Cei care înțeleg cât de cât ce înseamnă acest război nu-și vor întoarce armele contra bisericii luptătoare, ci vor lupta cu toate puterile alături de poporul lui Dumnezeu împotriva confederației răului.‟ (MP, 50.2). În următorul pasaj ni se prezintă care este atitudinea corectă pe care trebuie să o avem față de persoanele care fac o astfel de lucrare: „Cei care încep să proclame o solie pe propria răspundere, și care, în timp ce pretind că sunt învățați și conduși de Dumnezeu, continuă să-și asume lucrarea de a dărâma ceea ce Dumnezeu a zidit și zidește de ani de zile, nu împlinesc voia lui Dumnezeu. Să se știe că acești oameni sunt de partea marelui înșelător. Să nu-i credeți. Ei se aliază cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al adevărului și vor submina instituția păstoririi, ca și când ar fi un sistem de preoție. Când vedeți că învățătura lor se orientează în această direcție, să nu aveți nicio legătură cu solia lor, oricât de mult ar cita ei din Mărturii, căutând să le folosească în sprijinul lor. Să nu-i primiți, căci lucrarea lor nu este de la Dumnezeu. Rezultatul unei asemenea lucrări va fi neîncrederea în Mărturii, și, atât cât va fi posibil, vor anula orice efect al lucrării pe care eu o îndeplinesc de ani de zile.‟ (MP, 51.1). Dacă lucrurile stau în felul acesta, oricine face sau susține o astfel de lucrare, îi face un serviciu lui Satana: „Ca biserică, noi trebuie să fim foarte vigilenți și să lucrăm pentru cei greșiți ca unii care suntem colaboratori cu Dumnezeu. Nouă ne-au fost date niște arme spirituale capabile să dărâme fortărețele vrăjmașului. Nu trebuie să aruncăm fulgere împotriva bisericii luptătoare a lui Hristos, deoarece Satana face tot ce îi este cu putință în direcția aceasta, iar voi, cei care pretindeți a fi rămășița poporului lui Dumnezeu, ar fi mai bine să nu fiți găsiți ajutându-l, prin denunțuri, acuzații și condamnări. Căutați să reparați, nu să dărâmați, să descurajați și să distrugeți.‟ Manuscrisul 21, 1893 – publicat în Review and Herald, 8 noiembrie 1956. (SA3, 6.2). Scopul lui Satana este chiar acesta și anume, de a distruge biserica luptătoare, pentru a o împiedica să ajungă biruitoare: „Biserica luptătoare nu este acum o biserică triumfătoare, dar Dumnezeu o iubește și, prin intermediul profetului, ne arată că El i Se opune lui Satana, care îi înfățișează pe copiii lui Dumnezeu ca fiind înveșmântați în cele mai negre și mai murdare haine, pretinzând dreptul de a-i distruge. Îngerii lui Dumnezeu îi apără de asalturile vrăjmașului.‟ (MP, 21.2).
După ce am citit despre ceea ce să nu facem, a rămas să găsim răspunsul la întrebarea: ce să facem? Cum să ne raportăm la ceea ce se întmplă în biserica noastră? Răspunsul e simplu și poate fi găsit atât în Biblie, cât și în Spiritul Profeției, deoarece aceste două revelații sunt în armonie. Pasajul din Biblie care se aplică la experiența bisericii din timpurile noastre este cel privitor la cernere și sigilare din Ezechiel capitolul 9. Iată ce ni se spune: „În timp ce vânturile războiului sunt ținute, se face cernerea. Sigiliul lui Dumnezeu este pus pe fruntea celor credincioși. Dar nu întreaga biserică îl primește, ci numai acei care îl caută pe Dumnezeu din toată inima lor; nu aceia care vorbesc de rău și critică pe frații lor, ci aceia care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc în Ierusalim. Ceilalți, cei drepți în ochii lor proprii, fățarnicii, nepăsătorii și cei care sunt mânjiți de păcat sunt sortiți sabiei și nimicirii. (Ezechiel 9, 1-7.) Ce deșteptare grozavă pentru aceia care și-au astupat urechile și și-au închis inima față de apelurile iubirii divine!‟ (BR 92.1). Și din nou: „Observați punctul acesta cu atenție: cei care primesc semnul curat al adevărului lucrat în ei prin puterea Duhului Sfânt, reprezentat printr-un însemn făcut de bărbatul îmbrăcat în haina de in, sunt cei “care suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se înfăptuiesc” în biserică. Dragostea lor pentru puritate, pentru onoarea și slava lui Dumnezeu este atât de mare și au, în ce privește păcatul, o percepție așa de clară despre caracterul său peste măsură de păcătos, încât sunt reprezentați ca fiind în agonie, suspinând și plângând chiar. Citiți capitolul 9 din Ezechiel.‟ (3M 267.1). Deși nu toată biserica primește semnul aprobării lui Dumnezeu, există o grupă, în biserică, prin care se va obține biruința: „În timpul când pericolul și apăsarea din biserică va fi cea mai grea, mica grupă care stă în lumină va suspina și va plânge pentru fărădelegile care sunt făcute pe pământ. Dar cel mai mult rugăciunile lor se vor înălța mai ales în favoarea bisericii, pentru că membrii ei săvârșesc fapte după felul lumii. Ei se plâng și suspină pentru că în biserică se află mândrie, avariție, egoism și înșelăciune aproape de orice fel… Clasa care nu se simte îndurerată pentru decăderea lor spirituală și nici nu plâng pentru păcatele altora, va fi lăsată fără sigiliul lui Dumnezeu… Sigiliul lui Dumnezeu va fi pus numai pe frunțile acelora care suspină și gem pentru fărădelegile făcute pe pământ.‟ (5M 209-212 – Cr 128.4).
Deși lupta dintre puterile întunericului și biserică se va înteți, deși sufletele care vor mijloci pentru biserică nu vor fi o majoritate, prin ei Dumnezeu va obține biruința, iar cei credincioși din biserica luptătoare vor forma în sfârșit biserica biruitoare. Acesta este scenariul profetic descoperit de către Dumnezeu: „Satana va face miracole pentru a înșela; el își va întrona propria putere ca fiind absolută. Biserica poate părea gata să cadă, dar ea nu va cădea. Ea rămâne, în timp ce păcătoșii din Sion vor fi cernuți – pleava va fi separată de grâul prețios. Aceasta este o încercare teribilă, însă cu toate acestea, ea trebuie să aibă loc. Doar cei ce au devenit biruitori prin sângele Mielului și cuvântul mărturiei lor, vor fi găsiți loiali și credincioși, fără pată sau vreo întinare a păcatului, fără viclenie în gurile lor. Noi ar fi trebuit să fi renunțat deja la autoîndreptățirea noastră și să ne fi îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos.‟ (Selected Messages 2:380 – GA 70.2). Cei care rămân, sunt cei care vor forma biserica biruitoare a lui Hristos. Cei care pleacă sunt pleava! Ni se mai spune: „Lucrarea se va încheia în curând. Membrii bisericii luptătoare, care s-au dovedit credincioși, vor deveni biserica biruitoare.‟ (Evangelism, 707 (1892) – EUZ 62.1). Prima promisiune făcută de Dumnezeu în Eden va fi împlinită în mod deplin atunci când Satana va fi zdrobit sub picioarele celor credincioși din biserica biruitoare, la sfârșitul timpului: „Biserica va mai vedea vremuri tulburi. Ea va prooroci, îmbrăcată în saci. Dar cu toate că va trebui să întâmpine erezie și persecuție, cu toate că va trebui să lupte cu necredincioșii și cu apostaziații, totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, ea va zdrobi capul lui Satana. Domnul va avea un popor așa de veritabil cum este oțelul și cu o credință așa de fermă ca stânca de granit. Ei trebuie să fie martorii Săi în lume, uneltele Sale spre a face o lucrare specială și glorioasă în ziua pregătirii Lui.‟ (4M, 594.3).
Biserica luptătoare nu este biserica biruitoare, dar toți aceia care vor birui împreună cu Isus vor face parte din biserica biruitoare. Două pasaje biblice se aplică în mod special la experiența poporului lui Dumnezeu din vremea sfârșitului: pasajul din Ezechiel capitolul 9 care prezintă lucrarea de sigilare și condițiile în care se face aceasta și pasajul din Zaharia capitolul 3 în care ni se prezintă eforturile lui Satana de a distruge rămășița poporului lui Dumnezeu. Putem să ne lăsăm cuprinși de spiritul acelora care gem și suspină în rugăciune pentru frații lor sau de spiritul de critică și condamnare al Satanei care este pârâșul fraților. Spiritul care ne va anima și atitudinea pe care o vom manifesta va hotărî dacă vom primi sigiliul aprobării și protecției lui Dumnezeu sau nu! În concluzie: fiți foarte atenți la orice pretenție de reformă sau reformator și urmăriți spiritul, atitudinea… Să nu uităm că Lucifer a fost primul „reformator‟!
Lista abrevieri:
BR – Biserica Rămășiței și viitorul Bisericii Advente
Cr – Criza
EUZ – Evenimentele ultimelor zile
GA – Gânduri derspre cartea Apocalipsa
M – Mărturii pentru comunitate
MP- Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei
SA – Solii alese
Florin Orodan
