✍️La cumpăna dintre ani constatăm din nou în efemeritatea noastră că “nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii” cum zicea cronicarul Miron Costin. Acum când întoarcem prin har ultimele file din anul 2022, suntem tot mai convinși că drumul înainte vine privind înapoi.
Privind retrospectiv, am avut parte de zile senine și fericite, dar totodată nu am fost feriți de probleme, de teste, și încercări ale credinței noastre. Nimeni dintre noi nu a fost imun la suferința umană. Și totuși, prin mila Domnului am călătorit printre crize multiple și neobișnuite pentru generația noastră (pandemie și război), dar profetizate în Cuvântul Sfânt. (Matei 24:7)
Aceste vremuri de pericole şi de calamităţi deosebite sunt rânduite de providența divină, să fie timpuri de cercetare a inimii şi de serioasă și hotărâtă reformă. Timpuri de redeșteptare personală și colectivă.
Privind în perspectivă Ellen G. White scria prin inspirație divină că: “Va fi bine pentru noi să luăm în considerație ceea ce va veni în curând asupra pământului. Acesta nu este un timp pentru lucruri neînsemnate și egoiste. Dacă timpurile pe care le trăim nu impresionează în mod serios mințile noastre, ce ne mai poate scoate din această stare? Nu ne cheamă Scripturile la o lucrare mai sfântă și mai curată decât am văzut până acum?” BR 56
În calitate de ispravnici, fiind chemați de Dumnezeu la o administrare creștină a vieții într-un mediu ostil și toxic din punct de vedere moral și aflându-ne pe turnanta acestei lumi ne putem pune o firească întrebare: Cum vom răzbi în călătoria noastră spre patria de sus, spre acel “acasă” al nostru, în ciuda tuturor adversităților?
Winston Churchill, a fost întrebat odată de către un reporter care este cea mai puternică armă a țării sale împotriva regimului nazist. Fără a sta pe gânduri, el a răspuns: “Speranța – aceasta este cea mai puternică armă pe care a avut-o Anglia vreodată.” În ceea ce ne privește și pe noi, Speranța în Dumnezeul Atotputernic ridică moralul ispravnicilor și le sporește potențialul, este resortul lăuntric spre înainte, spre mai bine, spre în sus. Putem să ne păstrăm Speranța, cea mai puternică armă disponibilă, cultivând o gândire pozitivă, văzând potențialul din orice situație și rămânând încrezători în providența divină în ciuda împrejurărilor potrivnice.
La finalul luptei dintre bine și rău, având un astfel de Dumnezeu, înconjurați fiind de oștirea cerului care excelează în putere și cu o destinație precisă: cerul, să mergem cu toată energia ființei noastre înainte, căci Domnul este cu noi. În călătoria noastră prin noul an fiți siguri că nu există situații fără speranță! ” Tatăl nostru ceresc are o mie de căi pe care ne poate veni în ajutor și despre care nu știm nimic.” (HLL 330) Ca și călători cu “gândul veșniciei” în inimi (Ecles. 3: 11), putem să avem în fiecare nouă zi din pelerinajul nostru spre cer, și ochii “pironiți spre răsplătire”. (Evrei 11: 26) Acum, în deznodământul final al istoriei, să nu ne temem de nimeni și de nimic “căci mai mulți sunt cei cu noi decât cu ei”. (2 Regi 6:16) Vă invit să ascultăm de porunca divină acum mai mult ca niciodată în istoria bisericii noastre: “Spune copiilor lui Israel să pornească înainte”.(Exodul 14:15)
Autor: trezorier, Abel Istoc
