Fiecare tindem spre un ideal. Inițial îl facem cât mai clar, distinct, nemaiauzit. Apoi luăm o doză de realism și ne mai potolim, mulțumindu-ne cu tot mai puțin. Ținta ajunge tot mai vagă, aproape uitată. Idealul e la fel de maleabil ca intențiile noastre. Crește odată cu noi, suferă odată cu noi, moare atunci când e ignorat.
A fi de treabă poate fi o piedică în calea omului autentic. Da, autentic dezgustat sau autentic dedicat. Mulți au decis să se retragă în această carapace a unei politeți seci, una care se mulțumește cu puțin și oferă puțin. Chiar dacă această caracteristică, om de treabă, pare inofensivă, ea poate fi transformată în mica piedică în calea dezvoltării noastre spirituale. Gândim în tipare de genul: Nu am făcut rău nimănui, mi-am văzut de drumul meu! În schimb, ar trebui adoptat modelul: Vreau să fac bine cât mai multor semeni, vreau să-i ajut pe alții să-și schimbe viața!
E trist că doar când lucrurile încep să fiarbă în jurul nostru, când societatea geme de răutate și oportunism, parcă ne deschidem larg ochii și realizăm ce am pierdut. Legea entropiei sociale poate fi suspendată atunci când tu și cu mine suntem mai mult decât oameni de treabă, atunci când îi inspirăm pe ceilalți înspre Dumnezeu, credință și puterea unei decizii nepopulare.
Tu ești diferit. Dacă n-ai defăimat lumea, munca și bucuria prin nepăsare, dacă te-ai ferit cu succes de maladia lucrului făcut de mântuială și ai răzbit prin atâtea obstacole, povestește-ți drumul, spune altora cum ai răzbit, inspiră-i prin viața și activitatea ta. Dacă ai făcut din mintea ta un loc în care Dumnezeu să producă schimbări, dacă ai experimentat eliberarea iertării divine și harul mântuitor, spune celor din jur despre asta. E prea plină lumea de credincioși care nu au nimic de povestit din credința lor. Acordă timp pentru ca exemplul tău bun să fie contemplat și apoi renăscut în ceilalți.
Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni – Coleseni 3:23
Autor: pastor Paul Balaban
