„Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Gal 5:22-23)
Pe a noua filă a pașaportului pentru cer găsim scris Înfrânarea poftelor! E a noua fațetă a roadei Duhului Sfânt, e a noua minune înfăptuită în omul cel nou. Fără înfrânarea poftelor, Roada Duhului e încă incompletă!
Grecescul „Egkrateia” tradus pentru noi prin ”înfrânarea poftelor” înseamnă de fapt ”a avea control sau autoritate asupra dorințelor și pasiunilor”. Mai pe scurt am putea spune ”stăpânire de sine” sau ”autocontrol” sau ”autodisciplină”. Iosif, Urie, Daniel sau Pavel sunt doar câteva exemple de oameni ai lui Dumnezeu care au dovedit din plin stăpânirea de sine ca o trăsătură fundamentală a caracterului lor frumos.
Multe dintre problemele noastre sunt cauzate de lipsa autocontrolului. Autocontrolul și autodisciplina sunt factori-cheie în orice succes pe care sperăm să-l avem în viață. Fără autodisciplină e puțin probabil să realizăm ceva durabil. Cursa în care alergăm noi este cu mult mai importantă decât orice eveniment atletic de pe pământ. Autocontrolul nu este opțional pentru creștini. Dimpotrivă, e vital!
Filozoful grec Epictet spunea: “Niciun om nu este cu adevărat liber până când nu se stăpânește pe sine. Sunt mulți care pot comanda oștiri, dar nu-și pot porunci lor înșiși. Există oameni care prin vorbirea lor înflăcărată pot influența mari mulțimi, dar care nu pot să-și păstreze calmul când sunt provocați sau când trec prin necaz. Cel mai înalt semn al nobleței este stăpânirea de sine.”
Ca produs al Duhului, stăpânirea de sine e mereu în conflict cu iuțimea și permanenta neliniște a firii pământești. În funcție de cine câștigă secundă după secundă în războiul acesta, dovedim ce suntem de fapt și ai cui suntem. Avem disperată nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru a putea manifesta în orice împrejurare autocontrol, stăpânire de sine, înfrânare a poftelor. Iată doar câteva zone în care autodisciplina prin puterea Duhului ar trebui să lucreze. Mai întâi în gândire, ”Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”(2 Cor 10,5) Apoi în vorbire, ”Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”(Iacov 1,26) Apoi în hrană , ”Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură,… și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”(Luca 21,34) Apoi în comportament autodisciplina e vitală atât în cadrul relațiilor intime din familie, ”Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari”(Evrei 13,4,) cât și în slujire, ”Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,…”(Tit 1,8.9)
Cât de atenți ar trebui să fim la sfatul apostolului Pavel care zice ”Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”(1 Cor 9,25-28)
În biserica ta, un vizitator, poate descoperi minunea numită Stăpânire de sine? Pe pașaportul tău pentru cer, ce scrie pe-a noua filă? Dacă descoperi că-i o filă goală, sau marcată de supărare, iuțime, asprime sau mânie, grăbește-te de șterge tot, cât încă nu-i târziu, și lasă Duhul Sfânt să scrie Stăpânire de sine! Și nu uita cuvântul care spune ”Pot totul în Hristos, care mă întărește.”(Filipeni 4,13)
Mihai Maur, președintele Conferinței Banat
