„Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Gal 5:22-23)
Pe-a șasea filă a pașaportului pentru cer găsim scris Binefacere! E a șasea fațetă a roadei Duhului Sfânt, a șasea minune înfăptuită în omul cel nou. Cei mai mulți oameni sunt liniștiți în fața acestei provocări, în fond și la urma urmei cine nu reușește fapte de binefacere? O pâinică, un bănuț, un mic gest de simpatie toți reușim. Dar oare asta înseamnă facerea de bine ca roadă a Duhului? Lumina din Cuvânt s-ar putea să ne surprindă, dar oare nu e vremea ”luminării” noastre? Această fațetă a roadei Duhului presupune un fond și apoi o formă determinată de două coordonate, pe verticală mai întâi și apoi pe orizontală.
Termenul grecesc agathosune înseamnă o acțiune plină de râvnă pentru adevăr și dreptate precum și o ură față de tot ce e rău. Acesta e fondul.
Pasajele scripturistice unde acest concept apare scot în evidență binele pe care Dumnezeu îl face omului. Conceptul e colorat în generozitate (Neemia 9,25), acte pline de bunătate (2 Tes 2,16-17; Efes 5,9) dar și acte de mustrare și corectare a răului (Ps. 119,71; Pl. Ier. 3,25-28).
Ca răspuns, în relație cu Dumnezeu, facerea binelui înseamnă păzirea poruncilor Lui. Iată coordonata pe verticală: ”Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru…, ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile Lui pe care vi le-a dat . Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit…” (Deut. 6,16-18).
Ca un ecou peste timp auzim mesajul transmis prin proorocul Mica: ”Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6,8) Același fond de râvnă pentru adevăr și dreptate, de ură față de rău și păcat, de iubire și milă pentru oameni, și de multă, multă generozitate, va construi și-n plan orizontal acte pline de iubire dar și mustrări pline de bunătate și corectări sensibile și atente ale păcatului.
Într-o lume rea, răul se dezvoltă natural pe când binele trebuie mai întâi descoperit, înțeles. De aceea ne luminează Cuvântul „Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!” (Isaia 1,17) Apoi, binele trebuie îngrijit, cultivat, susținut pentru a deveni o parte a omului cel nou, a omului duhovnicesc. A ști să faci un bine și totuși a rămâne indiferent nu e nimic mai puțin decât …Păcat! ”Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4,17) Putem uita multe în viața asta dar ”.. sã nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13,16) Putem adeseori să cădem frânți de oboseală pentru multe pe lumea asta dar ”să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Gal.6,9). Să nu căutăm la fața omului ci ”…cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Gal.6,10)
Și pentru că El, Mântuitorul , rămâne modelul suprem, ascultați-L grăindu-ne: “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5,44)
În biserica ta, un vizitator, poate descoperi minunea numită Binefacere? Pe pașaportul tău pentru cer, ce scrie pe-a șasea filă? Dacă descoperi că-i o filă goală, sau marcată de nepăsare, indolență, neglijență sau chiar răutate, grăbește-te de șterge tot, cât încă nu-i tîrziu, și lasă Duhul Sfânt să scrie Binefacere! Și nu uita cuvântul care spune că Domnul în ziua judecății ”va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea…”
Mihai Maur, președintele Conferinței Banat
