„Simplitate. Iată calitatea pe care aș dori s-o am înainte de toate.” – Lev Tolstoi
Într-o lume în care totul este din ce în ce mai complicat, simt deseori dorința să găsesc lucruri simple, să îmi redobândesc acea inocență de a percepe lumea dincolo de aparențe. Tânjesc după acele bucurii oneste pe care le găsesc cu greu într-o lume a speranțelor amânate. Aleg să mă bucur din plin de culorile unui apus de soare, de o cană aburită cu ceai, de o îmbrățișare, o frunză, de un cuvânt spus la timpul potrivit. Alerg să strâng mănunchi de firmituri și constat cu stupoare că ele se transformă iute in binecuvântări mari.
În toamna lui 2006 am petrecut o lună în jungla Guyanei. Acolo mi-a fost dat să realizez că pot trăi cu mai puțin, dar cu mai multă libertate si lejeritate. Pe măsură ce m-am despovărat, am realizat că lucrurile care mi-au rămas au încetat să-mi mai fie indispensabile. Până la urmă, avem nevoie de foarte puțin ca să trăim și devenim mai împliniți cu cât deținem mai puține lucruri. I-am admirat pe băștinașii care posedau o umilă colibă fără geamuri, câteva hamace pentru dormit, o ață pe care își atârnau hainele și un foc modest la care găteau. I-am invidiat pentru ce aveau. Puținul acela le aducea mereu zâmbete pe fețe, cântece pe buze și acel sentiment de împlinire deplină. Nu mă puteam opri să-i urmăresc cum petreceau timp tolăniți, cu bărbia proptită între palme și cu un fir de iarbă între dinții ce contrastau așa frumos cu pielea lor ciocolatie. Aveau timp pentru copiii lor, stăteau fără grabă de vorbă cu vecinii și nu se stresau la gândul că nu știau ce vor mânca mâine. Am descoperit că simplitatea este o valoare pozitivă, care îmbogățește. Grație ei, putem trăi eliberați de prejudecăți și constrângeri care ne fac să ne risipim energia și ne stresează pe deasupra.
Să ne întoarcem la noi. Să trăiești simplu într-o epocă marcată de excese și opulență nu e deloc… simplu. Vă provoc să faceți curățenie între lucruri, gânduri și amintiri, citiți cartea pe care o tot amânați, petreceți câteva ore cu copiii fără telefon, sunați-vă părinții, plimbați-vă in loc să vă uitați la un film! Lăsați bucuriile unei vieți mai naturale să vă învețe arta de a trăi pe deplin, rămânând în același timp în armonie cu secolul în care ne găsim. Dați o șansă simplității! Veți pierde obiecte și veți câștiga momente. Merită!
Emanuela Gâșman
