„Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”(Gal 5,22-23).”
Pe-a șasea filă a pașaportului pentru cer găsim scris Bunătate! E-a șasea fațetă a roadei Duhului Sfânt, e-a șasea minune înfăptuită în omul cel nou.
Dacă Dicționarul Explicativ definește sec bunătatea ca fiind ”înclinarea de a face bine, a fi bun”, o mulțime de oameni de renume de-a lungul timpului s-au întrecut în a căuta o definiție acestei stări uimitoare numite ”bunătate”. Marele scriitor Mark Twain spunea: ”Bunătatea e limbajul pe care surdul îl poate auzi, iar orbul îl poate vedea”. Ludwig van Beethoven declara: ”Nu recunosc al semn al superiorității decât bunătatea”. Iar Nicolae Iorga medita: ”Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și nu a fost”.
Bunătatea presupune o relaţie, o atitudine și o dispoziție de bine între tine şi ceilalți oameni din preajma ta. Bunătatea este un dar pe care noi îl putem împărtăși oricui, oriunde şi în orice circumstanţe. Oricine poate fi rău, dar numai sufletele cu adevărat alese ştiu să dovedească bunătate. Fiecare om poate creşte în bunătate pe măsură ce respiră tot mai mult atmosfera cerească într-o relație tot mai strînsă cu Mântuitorul. Ea nu se produce prin strădaniile noastre, ci trebuie să o cultivăm tot aşa cum se cultivă o floare aleasă.
O vorbă bună, o privire caldă, un zâmbet pot face minuni. Bunătatea infumuseteaza viaţa noastră dar şi pe al celor din jurul nostru atunci când noi suntem dispuşi să oferim din ea.
Macarie, un părinte bisericesc din secolul IV al erei creștine spunea: ”Cu un cuvânt bun şi pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău şi pe cel bun îl faci rău”.
Cu toţi ştim că înainte să primim ceva trebuie să oferim. Vrem o vorbă bună trebuie să oferim o vorbă bună, vrem un zâmbet trebuie să oferim un zâmbet, vrem ca cei din jurul nostru să fie buni cu noi trebuie ca şi noi să fim buni.
Înfrânarea răutăţii cu bunătate prin voia minţii noastre, ridică sufletul spre Împărăţia lui Dumnezeu. Suntem creaţi ca să trăim în părtășie, în iubire şi în bunătate unul faţă de celălalt.
Când un creștin manifestă bunătate, el dovedește că iubește, căci doar dragostea este plină de bunătate. El nu folosește cuvinte răutăcioase și nici nu este irascibil.
Iubirea plină de bunătate ne ajută să stăm alături unii de alţii, să ne acceptăm reciproc şi să ne amintim că suntem cu toţii imperfecţi şi că avem slăbiciuni şi defecte. Ea ne ajută să manifestăm consideraţie şi să fim iertători. Pentru a exista armonie și împlinire în familie și biserică, toţi membrii ei trebuie să manifeste din plin bunătate.
Bunătatea ne ajută să perseverăm, să suportăm situaţiile dificile care par fără ieşire sau care par că nu se vor rezolva prea curând. Bunătatea ne aseamănă tot mai mult cu El…
În biserica ta, un vizitator, poate descoperi minunea numită Bunătate? Pe pașaportul tău pentru cer, ce scrie pe-a cincea filă? Dacă descoperi că-i o filă goală, sau îmbibată cu egoism, răutate, irascibilitate, mânie, sau dorință de răzbunare, grăbește-te de șterge tot, cât încă nu-i tîrziu, și lasă Duhul Sfânt să scrie Bunătate! Și nu uita cuvântul care spune : “Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare.”(Coloseni 3,20)
Mihai Maur, președintele Conferinței Banat
