„Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”(Gal 5,22-23)
Pe a treia filă a pașaportului pentru cer găsim scris Pace! E a treia fațetă a roadei Duhului Sfânt, e a treia minune înfăptuită în omul cel nou: pace cu Dumnezeu și pace cu aproapele.
Să ai pace cu Dumnezeu înseamnă mai mult decât să te simţi bine în prezenţa Sa. Înseamnă că noi, care „odinioară [eram] străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele [noastre] rele” (Col. 1,21), am fost împăcaţi şi readuşi în părtăşie cu Dumnezeu. Odinioară eram în război cu Dumnezeu, dar, prin moartea Sa pe cruce, Isus a făcut posibil ca ostilităţile să înceteze şi noi să devenim prietenii lui Dumnezeu, şi nu duşmanii Săi. Pacea și prietenia cu Dumnezeu vor produce inevitabil o stare de pace și prietenie îndreptată spre aproapele. Și deși ne naștem într-o lume colorată în nuanțe de conflict și luptă, prin minunea împăcării cu Cerul suntem chemați să răspândim pacea lui Isus peste suflete și planetă.
Eleanor Roosevelt a afirmat într-o ocazie, la postul de radio Vocea Americii: „Nu este suficient să vorbeşti despre pace; trebuie să şi crezi în ea. Şi nu este suficient să crezi în ea; trebuie să faci şi eforturi pentru a o obţine”. Pacea pe care Hristos o cultivă în noi ca o binecuvântare pentru lume, cere efort, stăruinţă şi o permanentă cercetare de sine.
O serie de factori stau ca inamici ai atmosferei de pace. Iată doar câțiva dintre ei:
- Încetarea consacrării – duce rapid și inevitabil la război cu Dumnezeu și cu semenul. Și din Geneza la Apocalipsa, fiecare filă de Scripură ne stă ca mărturie.
- Invidia. Prov 14:30 spune ”O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” – Invidia, indiferent cum este motivată, sau împotriva cui e îndreptată, strică pacea cu alţii. Mai întâi, o strică în inima celui invidios, apoi invidia iese la suprafaţă prin atitudini, fapte şi cuvinte, şi aşa se strică și pacea celui invidiat.
- Bârfa, vorbirea uşoară, neatentă, etc. Adăugaţi și alte lucruri negative, asemănătoare acestora, și veți constata cât de repede se strică pacea cu alţii. Nu degeaba ne sfătuiește Cuvântul :”Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră.”(Rom 14,19)
- Individualismul. În Ioan 17, Mântuitorul s-a rugat pentru unitatea bisericii, o unitate imposibil de realizat în absența păcii. Pavel de asemenea sublinia relația pace-unitate: ”Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători”.( Col 3,15) Orice atitudine împotriva unităţii a doi sau mai mulţi, va duce la ruperea păcii.
- Lipsa făcătorilor de pace. Apostolul Iacov ne învață: ”Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”– A face pace este adesea o slujbă ingrată: rişti să fii rănit de ambele părţi între care intermediezi! Dar cine a spus că a face pace este uşor! Și totuși, Dumnezeu caută oameni dispuși la sacrificiu!
În biserica ta, un vizitator, poate descoperi minunea numită pace? Pe pașaportul tău pentru cer, ce scrie pe-a doua filă? Dacă descoperi că-i o filă goală, sau îmbibată cu ură, răutate sau dorință de răzbunare, grăbește-te de șterge tot, cât încă nu-i târziu, și lasă Duhul Sfânt să scrie PACE! Și nu uita ce-a spus Isus:” Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5,9)
Mihai Maur, președintele Conferinței Banat
