Părinți supra-protectori
Conferinta Banat 21 ianuarie 2014
„Părinții trebuie să mediteze și să se roage stăruitor lui Dumnezeu pentru înțelepciune și ajutor divin ca să-și educe copiii cum se cuvine, pentru ca aceștia să-și poată dezvolta caracterele după voia lui Dumnezeu. Grija lor n-ar trebui să fie cum să-și educe copiii ca să poată fi lăudați și onorați de lume, ci cum să-i poată educa pentru a-și forma caractere frumoase, pe care Dumnezeu să le poată aproba. Este nevoie de multă rugăciune și studiu pentru înțelepciune cerească, pentru a ști cum să lucreze cu mințile tinere, căci foarte multe depind de direcția ce o dau părinții minții și voinței copiilor lor. (Ellen White, HR. decembrie, 1872)
PROTEJAREA EXCESIVĂ ȘI EFECTELE NEGATIVE
Prof. Tanya Byron, specialist cu 23 de ani de experiență în psihologie clinică, explică faptul că mulți copii cresc într-o cultură tot mai „paranoică”, deoarece părinții, încercând excesiv să-i protejeze, până la urmă fac din ei niște ființe neajutorate, incapabile de a face față dificultăților vieții. Chiar dacă sunt extrem de inteligenți, atunci când sunt supra-protejați, ajung să fie lipsiți de rezistență emoțională, întârziați în maturizarea psihică, dependenți de cei din jur, anxioși.1
Numiți în SUA “părinți-elicopter” aceștia intervin in mai toate situațiile, încercând să rezolve toate problemele copiilor, în locul acestora. Acești părinți sunt extrem de receptivi la nevoile și problemele copilului lor și nu oferă acestuia șansa de a-și rezolva propriile probleme.
Atunci când părinții sunt mereu prezenți, copilul caută întotdeauna răspunsurile lor în loc să încerce să își dea seama singur cum poate depăși situația. Lipsește încrederea în propriile forțe deoarece, făcând întotdeauna părinții lucrurile în locul lor, ei consideră că nu sunt în stare să se descurce singuri.
Lucruri pe care părinții trebuie să le înțeleagă2
- Fiecare copil are propria capacitate
Multe persoane desfășoară activități fără a găsi plăcere în ele, doar pentru că părinții le-au spus odată că așa trebuie să facă, însă succesul vine doar atunci când există pasiune în ceea ce faci.
- Eșecul își are rolul lui
Există o zicală: „Trebuie să greșești ca să reușești”. Permițând unui copil să greșească, el va învăța din greșelile lui și va încerca să se corecteze pe viitor.
- Nu vă așteptați de la cel mic de 2 ani să devină următorul Einstein
Fiecare individ are ritmul său de dezvoltare, unii sunt mai rapizi, alții înaintează cu pași mai mici. Atâta timp cât copilul tău merge în direcția bună, nu ai de ce să te îngrijorezi.
- Nu insista în a-l transforma pe copilul tău în ceea ce vrei tu
Susține-ți copilul în ceea ce face și nu căuta să-i controlezi fiecare mișcare. Motivează-l să facă ce e bine pentru el, nu pentru tine. Copilul va fi mai mândru de ceva ce a reușit să facă de unul singur.
- Oferă copilului spațiul de care are nevoie
Copilăria este temporară iar părinții trebuie să-și lase copiii să fie copii. Toate lucrurile își au vremea lor. Învățați-i pe copii importanța calității și nu a cantității în viața lor.
- Într-o zi copilul te va face să fii mândru de el
Chiar dacă nu va ajunge ce ai sperat tu să ajungă în viață, totuși copilul tău vrea ca tu să fii fericit și să fii mândru de el.
NEVOIA FIECĂRUI COPIL
Părinții trebuie să-și încurajeze adecvat copiii, să-i susțină sau să îi învețe cum să evalueze riscurile, să îi învețe de asemenea să își asume aceste riscuri și să facă față singuri problemelor pe care le întâmpină. Este important ca părinții să rețină faptul că beneficiile educaționale ale consecințelor sunt un dar, nu o abatere de la datoria de părinte. Fiecare copil are nevoie să simtă consecințele propriilor alegeri greșite.
Pagină realizată de Diana Belean, din partea Asociației Păstorița a soțiilor de pastor
1 Byron, T (2005), The House of Tiny Tearaways (BBC Books)
2 Marsha Pinto, Things Helicopter Parents NEED to Understand, Huffington Post, july 2013.
