adventistbanat.ro

Meniu

Și tu ești delegat!

11 aprilie 2013

Era prin anul 2002. Un coleg pastor își pierduse și pe cel de-al doilea părinte. Într-o discuție pe care am avut-o cu el am încercat să aflu ce se petrecea în sufletul său. L-am ascultat cu mare atenție. Doream să știu ce înseamnă să te desparți de cei care ți-au dat viață. În lumea noastră acest lucru nu poate fi evitat. Câteodată boala, alteori un accident neprevăzut, sau, pur și simplu, vârsta, pun capăt vieții celor dragi. Uneori, în mod previzibil, alteori neașteptat, noi toți trecem prin aceste încercări.

Colegul meu vorbea emoționat despre pierderea părinților. N-am îndrăznit să-l întrerup, iar cuvintele lui deveneau din ce în ce mai profunde. Parcă deschidea o fereastră, lăsându-mă să-i văd adâncul sufletului. Mă așteptam să găsesc aici golul lăsat de cei dragi. Însă am descoperit mult mai mult decât aceasta. Din tot ceea ce făceau părinții, cel mai mult îi lipseau rugăciunile lor pentru el. Ei erau întotdeauna la datorie, susținând prin rugăciune lucrarea pastorală a fiului lor. Făceau lucrul acesta fără să le ceară cineva, fără să le amintească, fără să aștepte vreo răsplată. Își iubeau fiul, iubeau biserica, și Îl iubeau pe Cel care a murit pentru ei. Aceasta era în viața lor o sfântă responsabilitate.

Exemplul lui Moise

În Exodul 17:10-12, îl întâlnim pe Moise împreună cu Aaron și Hur pe vârful unui deal. Moise este așezat pe o piatră cu mâinile ridicate și sprijinite de Aaron și Hur. Ei știau că numai Dumnezeu putea să le dea biruința. Când mâinile erau înălțate, Israel era mai puternic. Pentru câștigarea biruinței era nevoie ca Iosua să fie alături de popor în vale, dar și ca Moise, Aaron și Hur să mijlocească pe munte. Poate că mulți israeliți doreau ca Moise să fie în mijlocul lor, în vale. Dar, deși nu erau lângă ei, Moise, Aaron și Hur participau împreună cu ei în aceiași lucrare.

Moise avea o vârstă înaintată. Totuși, chiar dacă mâinile au obosit, nu au fost lăsate jos până când Israel nu și-a împlinit misiunea. Atât implicarea directă a lui Iosua, cât și susținerea spirituală a lui Moise erau la fel de importante. Amândouă constituiau elementele esențiale ale reușitei.

Mâini care se ridică

Data pentru alegerile de la Conferință a fost deja anunțată, iar delegații sunt stabiliți. Poate că nu ești pe această listă, însă Cerul așteaptă ca și tu să iei parte la aceste lucrări. Poate că n-ai fost chemat să stai lângă Iosua, dar, cu siguranță, ai un loc lângă Moise. Serva Domnului, comentând acest pasaj biblic, spune următoarele:

„Când triumfa Israel, Moise era cu mâinle ridicate spre cer și mijlocea în favoarea lor; tot așa, când tot Israelul lui Dumnezeu învinge, aceasta este pentru că Cel Puternic preia cazul lor și luptă pentru ei.” (Ellen White, Mărturii pentru comunitate, vol. 4, 531).

„Multor oameni le este mai ușor să vorbească, decât să se roage.” (Ellen White, Mărturii pentru comunitate, vol. 1, 527).

„Mulți îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru adevăr și apoi se întorc și pun sub semnul întrebării și caută greșeli la uneltele pe care Cerul le-a rânduit, pentru a fi ceea ce sunt sau ce ar trebui să fie. Cât de mult I-ar plăcea lui Dumnezeu, ca aceștia să facă partea lui Aaron și Hur, ajutând la susținerea mâinilor acelora care duc marea și greaua povară a lucrării cauzei lui Dumnezeu!” (Ellen White, Mărturii pentru comunitate, vol. 1, 526).

În această zi importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu, este nevoie de multe mâini care să se ridice. Unele vor fi în sală, la Arad, altele peste tot în Conferință pentru mijlocire. Pe lista Cerului ai fost trecut și tu!

Să lăsăm viitorul în mâna Lui

Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit. Lupta dintre bine și rău devine tot mai intensă. Cât timp va mai fi libertate? Cât timp vânturile vor mai fi ținute? Cât de importante sunt clipele pe care le trăim?

În acest timp special, este nevoie de oameni consacrați care să poarte mari responsabilități. Doar Dumnezeu este Cel care citește inimile; doar El știe viitorul. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să aleagă. Aceasta este o lucrare spirituală cu rezultate veșnice. De aceea să așezăm viitorul în mâna Lui!

Dorința lui Pavel era ca „bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini curate, fără mânie și fără îndoieli.” (1 Timotei 2,8)

Eduard Călugăru este trezorierul Uniunii de Conferinte.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *