adventistbanat.ro

Meniu

Probleme “cardiace” și “oftalmologice”

23 aprilie 2012
cardiace

Printre cele mai des audiate predici în copilăria mea bisericească se număra și aceea care începea de la: “nu vă strângeți comori pe pământ…” (Matei 6:19). Iar cei care prosperau, continuau să strângă, ceilalți… ca Ion Creangă: “mai sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost.” Prin urmare argumentele cu molia, rugina, hoții cădeau din picioare. Iar dacă mesajul se întindea și peste versetul 20 “strângeți-vă comori în cer”, cei mai mulți se decuplau de la “rețea”.

Tot pe la biserică, dar mai târziu, am învățat că acumularea de bunuri este motivată de dorința după siguranță. Pământeanul care “strânge”, visează că odată cu următorul cont deschis, sau la “îngrășarea” celui vechi, va dormi mai adânc, va fi mai puțin stresat, va găsi tihna să ofere dragoste. Dar realitatea, nu numai studiile, afirmă că cel “înecat” după a avea, dă pe față o mare teamă și nesiguranță în privința viitorului. Altfel spus, după cele mai banale legi ale firii, posedarea de bunuri este o sursă de anxietate, și nu un mijloc de a scăpa de ea.

Ca să nu ne păcălim singuri că “strângem pentru cer”, ca să nu ne meargă doar numele că trăim, ca în Sardes, și ca să nu transpirăm inevitabil la un eventual test poligraf, versetul 21 “pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” este opțiunea de auto-scanare din programul cu care am fost dotați de Dumnezeu, Fratele nostru mai mare ne invită la o radiografie. Dacă vrei să știi ce iubești, care-ți este thesauros (comoara), întreabă-ți kardia (inima). Comoară este orice cucerește inima, indiferent de valoarea intrinsecă a acelui lucru.

Cum evaluează Dumnezeu oare opțiunea noastră de a ne atașa de “ruginituri”? Și nu mă gândesc la programul “Rabla”. În ce cheie să citească Dumnezeu cântecele noastre de jale după Pământ, în timp ce ne fotografiem lângă crucea Mântuitorului, cu vreo Scriptură în mână, cu vreo baghetă de dirijor de cor bisericesc, cu vreun ecuson de membru agățat de costumul de Sabat? Am în atenție versetele 22-23 din Matei 6, care sunt ilustrația principiului cu care am început (versetele 19-21). “Ochiul (ofthalmos) este lumina (luchnos) trupului.” Hm! Cam greu de priceput. Dacă mergem puțin la grecește, luchnos = lampă, sursă de lumină, mediu, mijlocul prin care strălucește. Adică ochiul este mijlocul prin care trupul primește lumină. Și textul continuă: “dacă ofthalmos-ul tău este holon (întreg, sănătos), tot trupul tău va fi luminos; dar dacă ofthalmos-ul tău este poneros (rău), tot trupul tău va fi întuneric. De aceea purtăm ochelari unii, ca să ne ajutăm trupul să vadă, când ochiul a început să se “înrăiască”.

Cât de simple sunt pildele Mântuitorului. Dar mai am o rugăminte: identificați vă rog personajele din pilda aceasta. Cine este lumina? Dar ochiul? Pentru trup ce interpretare aveți? Lumina, poate fi Biblia, sau mesajele spirituale în general, sau poate ceva mai mult decât atât. Aș merge pe superlativul absolut, și vă propun primul vers din imnul 289: “Lumina-I Hristos!”

Conform ilustrației, lumina trebuie să ajungă printr-un ochi la un trup. Lumina trebuie să facă bine trupului, să-l ajute. Cine-i trupul? Cineva/ceva aflat în întuneric, ce are disperată nevoie de salvare. Aici putem oferi cel puțin două interpretări, care ne vor deosebi nu doar teologic, ci și practic. Varianta 1: Noi (biserica) suntem trupul, iar ochiul este oricare dintre noi care predică sau ne dă învățătură. După așa interpretare, să nu ne mai mirăm că am ajuns “orbi” (Apocalipsa 3:17), câtă vreme am luat lumina și ne-am pus-o, pe rând, în ochi unii altora, până ne-am “prăjit” grobul ocular. În plus varianta aceasta de interpretare este sectară, egoistă, ce denotă dragoste de sine; am fi propriile noastre comori.

Varianta 2

Aveți curaj să puneți un pas mare către o altă interpretare? Lumina este indiscutabil tot Isus Hristos. Însă trupul întunecat este “lumea”, în acută criză de lumină, fără repere morale, fără modele duhovnicești, ruginită, prădată și roasă de molii. Și ochiul? Acu-i acu! Cum ajunge Lumina să lumineze în întuneric și întunericul să n-o biruiască? Cum s-ar putea ca Lumina să facă bine oricărui om, venit pe lume? N-are rost să fugi de interpretarea aceasta. Lasă-te prins de Lumină! Tu ești ochiul. Și eu, fără tăgadă. Lumina = Hristos, ochiul = biserica, trupul = lumea.

I-auzi cum sună textul din Matei cu numele tău de credincios bănățean. “Credincioșii adventiști din Conferința Banat sunt mijlocul prin care Banatul primește lumină. Dacă ei sunt “sănătoși”, integri, curați, tot Banatul va fi plin de lumină. Dacă, din contră Lumina nu trece prin ei, tot Banatul va fi privat de influența sănătoasă a luminii. Valabil și pentru mine în locul în care mă aflu.

Lumea medicală declină orice legătură cauzală directă între probleme cardiace și oftalmologice, și viceversa. Aceasta, din Matei 6 este singura legătură posibilă între cardiologie și oftalmologie. Ce iubești influențează cum vezi. O inimă sănătoasă, vede până departe! O inimă care iubește pe oameni, le dă lumină spre mântuire!

Marius Munteanu
președinte – Institutul Teologic Adventist

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *