adventistbanat.ro

Meniu

Omul „religios”

12 februarie 2013

În societatea în care trăim există un tip de om de care aproape toată lumea se ferește. Oriunde îl întâlnești este suficient să-l privești, să-l auzi rostind câteva cuvinte sau să facă un gest în felu-i caracteristic și îl poți recunoaște imediat. Dealtfel, de îndată ce oamenii îl identifică, se îndepărtează spontan sau îi întorc spatele discret. Este ca și cum o voce interioară îi avertizează: „Atenție, protejați-vă!” Dacă vă întrebați ce fel de om este acesta, nu mergeți prea departe cu gândul: nu este nici cerșetor, nici hoț de buzunare, nici interlop! Este omul religios. Dacă încearcă să spună ceva despre Dumnezeu, este aproape întotdeauna respins sau ignorat, deoarece omul religios are ceva în comportamentul său, în atitudinea sa, care îndepărtează cu succes pe toată lumea. De-a lungul timpului, oamenii și-au format o asemenea imagine despre el, încât, în prezent, avem impresia că religia a ajuns un fel de boală contagioasă, iar „purtătorul” acestei „boli” este el – omul religios. Nu este de mirare faptul că îl ocolește lumea. De ce se întâmplă astfel? Care este cauza: el sau religia? Sau, mai bine zis, ce anume respinge societatea: pe el, omul religios, sau maniera în care acesta prezintă religia?

S-o spunem de la început: societatea este dezgustată de modul ostentativ, adesea anacronic și sectar, în care îi este prezentată religia, în timp ce acela care o mărturisește atât de zelos nu numai că nu realizează care este cauza, dar suferă și de „sindromul martirului”, considerând că respingerea sa se datorează doar faptului că „lumea e rea”.

Așadar, ce înseamnă „a fi un om religios”? Cum este un astfel de om? Mulți cred că ar putea răspunde la o asemenea întrebare destul de ușor, însă fi bine să lăsăm societatea să răspundă în felul ei, spunându-ne, mai ales, cum nu este un om religios. Iată câteva răspunsuri, pe care le-am cules de-a lungul vremii, în situații în care l-am văzut respins pe omul religios:

Un om religios nu este acela care își etalează credința la tot pasul.

Un om religios nu este acela care se duce regulat la biserică, dar acasă își bate nevasta și copiii.

Un om religios nu este acela care, în public zâmbește larg, iar în particular „îi tună și îi fulgera”.

Un om religios nu este acela care vine la ușa ta și vrea să-ti de o carte – gratuit – chiar dacă nu vrei s-o primești. Faptul că este atât de insistent, încât pune piciorul între ușă și toc, atunci când vrei s-o închizi, nu-l face mai evlavios decât un vânzător ambulant de cosmetice.

Un om religios nu este acela care se îmbracă într-un anumit fel, pentru a fi remarcat ca „om religios”. Nu haina trebuie să vorbească, în primul rând, despre credința cuiva. Am cunoscut odată un asemenea om – slujitor hirotonit –, care se comporta ca atare doar când îmbrăca veșmintele specifice în care slujea. În rest, nu prea se jena că i se dusese faima de „Don Juan”. Și mai este ceva: „complexul hainelor” este o problemă pentru majoritatea oamenilor așa-ziși „religioși”. Pot fi recunoscuți după extremele în care se află: fie se îmbracă prea sobru, fie prea demodat, fie prea excentric. Realitatea este aceasta: cu cât înfățișarea exterioară a cuiva este mai stridentă, cu atât experiența spirituală a acelei persoane este mai „atrofiată”.

Un om religios nu este acela care face donații consistente la biserică și apoi așteaptă să audă lumea ce a făcut el.

Un om religios nu este acela care merge la biserică doar pentru a face o „baie de mulțime”.

Un om religios nu este acela care crede și afirmă că religia sa este superioară religiei altora. Dovada este faptul că Domnul Isus l-a dat ca exemplu pozitiv pe un samaritean și ca exemplu negativ pe un preot și pe un levit de la Templul din Ierusalim (Luca 10:25-37)

Un om religios nu este acela care vrea să-ți impună stilul său de viață: să-ți precizeze ce să mănânci, ce să bei (și la ce ore!), cum să te îmbraci etc. – toate „ca să te accepte Dumnezeu”.

Un om religios nu este acela care își manifestă tot timpul nemulțumirea, din cauza lucrurilor care, în opinia lui, „nu sunt cum trebuie să fie” la biserică: copiii nu sunt cuminți, cutare femeie se îmbracă provocator, cutare bărbat și-a lăsat barbă, corul nu cântă bine, pastorul nu predică ce trebuie – totul e un dezastru, în opinia unui asemenea om. Ajungi să te întrebi de ce mai vine la biserică să-și amărască sufletul.

Un om religios nu este acela care rostește expresii stereotipe, șabloane verbale cu iz religios sau lozinci arhicunoscute, ca să lase impresia că este un tip popular. În realitate, impresia pe care o lasă este aceea de persoană cu vocabular limitat.

Un om religios nu este acela care face rugăciuni lungi și nici acela care vorbește mult despre religie. Un tăietor de lemne îi spunea odată fiului său: „Să știi: cu cât căruța este mai goală, cu atât face un zgomot mai mare.” Varianta biblică: „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26).

Lista ar putea continua, însă este mult prea lungă pentru a putea enunța totul. Este cert și experiența dovedește că lumea se ține departe de acest tip de „om religios”. El este condamnat la marginalizare și ignorare din partea societății.

Cum este un om religios? Iată răspunsul Scripturii, parafrazat: „Cine zice că este religios, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6). Nu este nevoie de multe cuvinte pentru a-l descrie. Este suficient un singur cuvânt: ISUS. Se poate observa un fenomen interesant: în timp ce lumea fuge de „oamenii religioși”, este atrasă de oameni ca Isus. Aceasta pentru că „oamenii religioși” caută să-i controleze și să-i stăpânească pe ceilalți, dar oameni ca Isus îi iubesc cu adevărat pe semenii lor și aceștia simt lucrul acesta și se simt atrași de ei: „Vedeți că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!” (Ioan 12:19)

Cel mai frumos compliment care poate fi adus unui creștin este atunci când oamenii spun: Cutare seamănă cu Isus!” sau atunci când ei caută compania unui astfel de om. Atunci, nici nu este nevoie să vorbești despre religie.

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *