adventistbanat.ro

Meniu

În camera de sus

25 octombrie 2012
camera de sus

“Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei… Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” (Faptele Apostolilor 1, 13-14)

Poate nu o dată ne-am întrebat ce ar fi consemnat evanghelistul Luca în cartea Faptele Apostililor dacă între trimiterea misionară din ziua înălţării Domnului Isus şi sărbătoarea Cincizecimii ucenicii Mântuitorului n-ar fi trăit experienţa camerei de sus. Am mai fi citit noi de vindecări miraculoase, scoateri de demoni, întâlniri cu îngerii şi nu în ultimul rând vestirea Evangheliei cu o putere de nestăvilit în ciuda eforturilor disperate ale puterilor întunericului? Fără transformarea radicală consumată în acele zile de aşteptare şi pregătire ar mai fi putut sta ca stânca în faţa încercărilor şi provocărilor, fiinţele acelea de lut cu nume de apostoli? Şi revărsarea deplină a Duhului Sfânt ar fi avut loc peste templele acelea de carne si sânge fără experienţa radicală a camerei de sus? Răspunsul e un categoric nu, nimic din toate acestea n-ar fi devenit realitate dacă acei înaintaşi ai noştri n-ar fi ascultat recomandarea Mântuitorului de a rămâne împreună în studiu, rugăciune şi consacrare aşteptând împlinirea făgăduinţei privind sosirea Mângâietorului. Ascultarea lor deplină şi implicarea în acest proiect de pregătire pentru primirea Duhului Sfânt au fost garanţia reuşitei. Aşa s-a născut Biserica Creştină. Duhul Sfânt era arvuna şi „ploaia timpurie” anunţată de profeţi îşi făcea deplin lucrarea în acel nou Templu al lui Dumnezeu.

Încheierea lucrării, ne spun gândurile inspirate, nu va fi mai prejos decât începutul acesteia. La orizontul extrem de apropiat al încheierii tuturor lucrurilor stă revărsarea „ploii târzii” a Duhului Sfânt şi strigarea cea mare şi ultima degustare a pocăinţei şi primirea Domnului Isus ca Mântuitor pentru o lume ajunsă la ultima-i suflare. Pe umerii noştri, ca martori ai Lui, stă această impresionantă trimitere. Avem de dus lumina oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor. Acceaşi însărcinare ca şi a ucenicilor de odinioară stă ca o provocare mondială în vreme de mare strâmtorare. Nevoia cea mare pentru noi e din nou arvuna Duhului Sfânt, înviorare de la faţa Domnului, „ploaia târzie”, căci suntem conştienţi că ultima lucrare „nu se va face nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu, zice Domnul”. Conştienţi de nevoia Duhului pentru împlinirea mandatului, suntem chemaţi să trăim iar experienţa camerei de sus. În săptămâna 13-20 octombrie, întreaga familie adventă română e chemată la rugăciune şi consacrare în vederea misiunii. Lucrarea misionară a anului 2013 poate fi un real succes sau doar o adiere călduţă laodiceană, în funcţie de felul în care vom răspunde chemării de a petrece timp de calitate în studiu şi rugăciune, în pocăinţă şi consacrare, în stăruinţa după Duhul Sfânt şi căutarea viziunii Cerului pentru aceste timpuri. Vă adresez rugămintea ca pastori, prezbiteri, diaconi, slujbaşi în orice domeniu şi marea masă de credincioşi ai bisericii, să vă asumaţi cu responsabilitate implicarea în acest proiect de consacrare. Să strângem cu toţii rândurile şi să umplem adunările în această săptămână de consacrare şi retrăind experienţa ucenicilor de odinioară să gustăm revărsarea ploii târzii. Uniunea a pregătit broşura „10 zile în camera de sus” ca studiu colectiv şi material de motivare întru pocăinţă şi consacrare. Fie ca mâna cea bună a Domnului să ocrotească fiecare comunitate şi dorinţele sfinte ale Cerului să adune grupele şi bisericile la o profundă experienţă spirituală. Haideţi în camera de sus şi Domnul să-Şi facă lucrarea în noi ca odinioară.

Mihai Maur, președintele Conferinței Banat

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *