adventistbanat.ro

Meniu

Despre libertate şi iertare

19 septembrie 2012

„Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’” (Matei 18:32,33)

 Cu câtva timp în urmă, am descoperit o nouă dimensiune a libertăţii recitind pilda robului nemilos, din Matei 18. Studierea acestei pilde ridică, într-un fel, câteva întrebări pregnante, cum ar fi “De câte ori să iert pe fratele meu? sau “Care este limita iertării?”, dar şi întrebări indirecte, însă utile pentru noi astăzi: “Ar putea primi cineva iertarea fără a experimenta cu adevărat libertatea?” sau „Poate fi cineva liber dacă nu are un spirit iertător?”. Dacă privim pilda robului nemilos din acest punct de vedere, vom descoperi multe dimensiuni ale iertării şi ale libertăţii, care ne vor ajuta să înţelegem cât de importantă este libertatea generată de iertare. Nevoia de libertate este esenţială. Uneori o recunoaştem, alteori o negăm. Dar, fără libertate, nu mai concepem o viaţă normală într-un timp ca acesta.

Dacă încercăm să înţelegem pilda robului nemilos din această perspectivă, vom descoperi câteva idei enunţate, în mod direct sau indirect, de Domnul Isus Hristos pentru generaţiile timpului aceluia şi nu numai.

Iertarea care ţi se oferă îţi aduce libertatea. Omul vinovat, când primeşte iertarea, devine conştient de propria vină. O persoană care nu se consideră vinovată, deşi realitatea o contrazice, nu va preţui nici iertarea. Conştientizarea propriei vinovăţii şi beneficiile iertării primite sunt interdependente. Putem observa acest lucru în bătălia noastră pentru nonvinovăţie. De foarte multe ori, nu experimentăm libertatea pentru că nu considerăm că suntem vinovaţi. În momentul conştientizării vinovăţiei, vom preţui iertarea şi vom experimenta libertatea.

Libertatea care vine din iertare poate fi greşit înţeleasă dacă iertarea nu este corect înţeleasă.

De foarte multe ori, datorită neînţelegerii corecte a lucrurilor importante din viaţa noastră, ne poziţionăm pe un traseu greşit al vieţii. În cazul acesta, este posibil să mergi corect pe un drum greşit, într-o direcţie greşită? Eu cred că da. Acelaşi lucru se poate aplica şi în cazul iertării. O înţelegere greşită a motivaţiilor, o susceptibilitate cu privire la scopul pentru care ne este oferită iertarea, o neînţelegere a iertării în general ne pot afecta libertatea.

Atunci când considerăm că libertatea noastră este meritată, suntem predispuşi la constrângerea altora. Problema pleacă de la înţelegerea incorectă a iertării şi de la trăirea incorectă a libertăţii.

Doar cei puternici iartă, deci doar cei puternici pot oferi libertatea.

Aici este o imagine perfectă a Eliberatorului, a lui Dumnezeu.

Adevărata comparaţie nu este între libertatea mea şi datoria celuilalt, aceasta ar putea fi considerată superioritate; nu este nici între libertatea mea şi libertatea celuilalt – libertatea este un dar divin. Dacă trebuie să existe o comparaţie, atunci aceasta să fie între libertatea mea şi datoria mea. Această comparaţie mă ajută să conştientizez atât datoria pe care o am de a ierta şi a primi iertarea, de a mă raporta cu dragoste la cei din jurul meu, cât şi libertatea pe care o experimentez, ca fiind un dar. Sau s-ar mai putea face comparaţii între libertatea mea şi iertarea lui Dumnezeu. În felul acesta, aş putea înţelege mai multe despre matematica lui Dumnezeu, adică despre cum diminuează El vinovăţia mea imensă şi îmi oferă din harul Său infinit. De asemenea, se mai poate face comparaţie şi între datoria mea şi dragostea Lui. În acest fel înţeleg mai bine caracterul lui Dumnezeu.

Următoarea idee inspirată lărgeşte înţelegerea cu privire la relaţia dintre recunoaşterea propriei vinovăţii, iertare şi libertate:“Temeiul oricărei iertări se află în iubirea nemeritată a lui Dumnezeu, dar prin atitudinea faţă de alţii, noi arătăm dacă ne-am însuşit sau nu această iubire. De aceea Domnul Hristos spune: ‘Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura’ (Matei 7:2)” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 181).

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *