adventistbanat.ro

Meniu

Cheia viitorului

21 martie 2012
Arhimede

“…căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (Rom. 13:11)

Un nou an îşi deschide porţile şi ne invită să intrăm. Deşi avem o oarecare înțelegere cu privire la ceea ce ne aşteaptă, având în vedere prezentul bântuit de tot felul de crize, este extrem de important să folosim cheia autentică pentru descifrarea viitorului. Pornind de la realitatea imediată, pare rezonabil să adoptăm o atitudine pesimistă, sau cel puţin una de resemnare. Totuşi, sufletul credincios are parte de o perspectivă cu totul diferită, ancorată în realităţi incomparabil mai înalte.

Este adevărat, Ellen White se exprimă în deplin acord cu aceia care simt că lumea noastră merge din rău în mai rău. “Marea luptă se apropie de sfârşit. Fiecare ştire despre calamităţi pe mare şi pe uscat este o mărturie a faptului că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (RH, 12 nov. 1914). Însă, sfârşitul lumii este învăluit în strălucirea speranţei:

“Timpul de întârziere este aproape terminat. Peregrinii şi străinii care caută de atâta vreme o patrie mai bună, au ajuns aproape acasă. Simt că ar trebui să strig cu putere: suntem aproape acasă! Ne apropiem cu rapiditate de timpul când Domnul Hristos va veni să-Şi adune răscumpăraţii” (RH, 13 nov. 1913).

A doua venire a Domnului Hristos este evenimentul culminat care schimbă radical modul nostru de a gândi şi vorbi despre viitor. “O înţelegere a speranţei revenirii Domnului Hristos este cheia care descuie întreaga istorie care urmează şi explică toate lecţiile viitoare” (Letter 218, 1906).

Tot mai aproape

Atitudinea personală faţă de Domnul Isus este temeiul atitudinii faţă de ceea ce urmează să se întâmple pe pământ. În Rom. 13:11, apostolul Pavel stabileşte o legătură directă între modul în care ne comportăm şi percepţia noastră despre viitor. Revenirea Mântuitorului, “fericita noastră nădejde”, are un impact decisiv asupra creştinismului nostru practic.

Suntem martori ai Evangheliei numai dacă trăim noi înşine ceea ce spunem altora. Timpurile de încercare din faţa noastră ne vor testa exact în acest punct. “Toţi se află într-un pericol permanent. Avertizez biserica să fie atentă la aceia care predică altora Cuvântul vieţii, dar care nu preţuiesc spiritul umilinţei şi al tăgăduirii de sine pe care aceasta îl aduce. Pe astfel de oameni nu te poţi baza într-o situaţie de criză” (5T, 87).

Un adevărat aşteptător nu-şi diminuează zelul misionar pe măsură ce timpul trece. Trecerea timpului nu ne îndepărtează de speranţa cu care am pornit la drum, ci ne apropie şi mai mult de ea: „…căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (Rom. 13:11). Realitatea făgăduinţelor lui Dumnezeu ne invadează prezentul şi nu mai putem trăi ca şi cum nu am şti acest adevăr plin de lumină.

În anul 212 în. Hr., Arhimede îşi continua nestingherit calculele pe nisip, ignorând larma din jurul său, cauzată de invazia romanilor în Siracuza, până când un soldat l-a străpuns cu lancea. A ignorat împrejurarile în care se afla, iar faptul acesta i-a fost fatal.

În 2012 suntem confruntaţi inevitabil cu strigătul pentru redeşteptare şi reformă şi cu apelul angajării în misiune. Distribuirea intensivă a Tragediei Veacurilor, alături de concentrarea atenţiei către marile oraşe, vin să încerce aurul iubirii noastre de oameni, chemându-ne să lucrăm cât este ziuă.

Pentru că se apropie Ziua Domnului, ieşim din noaptea lumii şi „trăim frumos, ca în timpul zilei” (Rom. 13: 13). Nu ne putem permite nici o prăpastie între ceea ce mărturisim a fi şi ceea ce suntem în realitate. Pentru a ne ridica la înălţimea declaraţiei noastre de credinţă, trăirea intensivă a apropierii revenirii Domnului Isus este cheia de care avem nevoie. Prin Duhul Sfânt, dorul de casă se converteşte în misiunea neobosită de transmitere a Întreitei Solii Îngereşti (Apoc. 14:6-12).

2012: visul împlinit

Următoarele rânduri aprind în noi focul unei rugăciuni: „Doamne, transformă în realitate, în 2012, visul profetic pe care îl ai pentru poporul Tău. Împlineşte Tu în credincioşii şi bisericile Conferinţei Banat trezirea şi reînsufleţirea după care tânjeşte inima Ta divină! Şi nu numai în Banat, ci în toată ţara şi în toată lumea! ”

“În viziunile din timpul nopţii mi-a fost prezentată o mare mişcare reformatoare în poporul lui Dumnezeu. Mulţi slăveau pe Dumnezeu. Bolnavii erau vindecaţi şi multe alte minuni aveau loc. Un spirit de mijlocire era văzut, aşa cum se manifestase în marea zi a Cincizecimii. Sute şi mii erau văzuţi vizitând familii şi deschizând înaintea lor Cuvântul lui Dumnezeu. Inimile erau convinse prin puterea Duhului Sfânt, şi se manifesta un spirit de adevărată convertire.Uşile se deschideau în toate părţile pentru proclamarea adevărului. Lumea părea luminată de o influenţă cerească. Mari binecuvântări erau primite de adevăratul şi smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de mulţumire şi laudă, şi părea să fie o reformă asemenea aceleia la care am fost martori în 1844” (9T, 126).

Theodor Huțanu, președinte Uniunea Română

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *