adventistbanat.ro

Meniu

Adevărata împlinire pe calea creștină

20 noiembrie 2012

Profesorul Jon Paulien, în cartea recent publicată ”Evanghelia veșnică pentru o lume veșnic în schimbare” – carte pe care o recomand călduros! – descrie procesul prin care de la nivelul devotamentului total față de Hristos și față de Biserica Sa, tot mai mulți creștini, tot mai mulți adventiști, se cantonează într-o abordare întru totul secularizată a vieții și credinței.

Primul și cel mai profund dintre nivelurile acestei experiențe nefericite este domeniul rugăciunii personale, considerat a fi barometrul suprem al angajării personale. Prea mulți dintre noi, pastori, prezbiteri, slujbași, membri laici de toată isprava, ajungem să neglijăm rugăciunea personală până la abandonul total al acestei practici creștine! În continuare, apar probleme la capitolul studiului biblic! Fără rugăciune autentică, orice demers la acest nivel devine un simplu ritual sau o parte a execuției fișei postului. Oricum, vorbim despre un exercițiu cu tot mai puțină semnificație spirituală personală!

Lipsiți de elementele de bază care constuiesc relația cu Dumnezeu, asaltați de ideologia și practicile societății, anesteziați în fața aparatelor electronice de care am devenit dependenți, dezvoltăm un pseudo-creștinism marcat, în mod logic, la urma urmei, de superficialitate, nemulțumire și neîmplinire! Continuăm să frecventăm programele bisericii locale, continuăm să păstrăm anumiți ”epoleți” în schema de slujire bisericească, dar, în același timp suntem tot mai înstrăinați de trăirea autenticului evanghelic! Consecințele se înlănțuie firesc de aici mai departe: standardele personale de comportament se erodează tot mai evident așa că putem trăi oricum, putem să ne îmbrăcăm oricum, putem să ne distrăm oriunde și oricum, putea mânca și bea ca toți ceilalți, etc. Frecvența participării la serviciile divine ale Bisericii se reduce, uneori drastic, și aș îndrăzni să spun că e natural să se întâmple astfel din moment ce, dincolo de aparențe, sunt tot mai distant, și emoțional și ca angajament, față de valorile pretinse dar neasumate ale Evangheliei. Pe acest fundal apar tot mai numeroase îndoieli cu privire la Biblie, la realitatea vieții pe Noul Pământ sau chiar privitoare la existența lui Dumnezeu! Neîncrederea crescândă în instituția Bisericii apare de la sine în aceste condiții, pe fondul detașării, înstrăinării chiar, emoționale și dogmatice experimentate.

Interesant este că nu doar cei cuceriți de relaxarea liberalismului creștin ajung, în final, aici, având accese de rebeliune față de ”organizația bisericească” și reprezentanții acesteia, ci și simpatizanții laturii conservatoare! Aceștia pot fi oameni care manifestă un profund interes pentru viața de biserică, pentru nevoia de pocăință și creștere în procesul sfințirii. Militând pentru aceste idealuri nobile, se tipăresc și se distribuie cărți ”revoluționare” dar din păcate regăsim și aici atât de multe resentimente față de ”sistem”, găsim atât de multe neîmpliniri spirituale și nu ”dragostea, bucuria, pacea …” și restul ingredintelor care descoperă prezența sfințitoare și călăuzitoare a Duhului lui Hristos (Gal. 5: 22 – 23).

Iată o invitație biblică foarte necesară: ”Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință” (2 Cor. 13: 5)! Înțelegând ”credința” ca pe o experiență autentică și reconfortantă a ”umblării cu Dumnezeu” și nu doar ca pe o simplă apartenență, plictisită sau chiar frustrantă, la o biserică anume, fie ea chiar biserica despre care considerăm că stă cel mai aproape, dogmatic, de învățăturile Bibliei, e nevoie să știm dacă, în ceea ce ne privește pe noi și ai noștri, construim pe o fundație bună!

Cum stai în privința rugăciunii personale? În casa ta funcționează altarul de familie? Găsești plăcere, în spiritul rugăciunii, al deschiderii minții și inimii, să lași ca Dumnezeu să îți vorbească prin Biblie și prin cărțile Spiritului Profetic? Aplici în viața de zi cu zi principiile Evangheliei? Ai depășit statutul de consumator de programe religioase și, identificându-ți darurile spirituale, experimentezi bucuria slujirii celor din jur?

Cred din toată inima că relația noastră cu Dumnezeu – și, de ce nu, ca o consecință, relația cu Biserica Sa! – nu trebuie să preia dimensiunea cenușie a unei relații maritale disfuncționale: suportăm cu stoicism neîmplinirea, ducându-ne ”crucea” până la capăt! Cred că această relație este cel mai bun și mai frumos lucru de care avem parte în această viață, dar asta numai în condiții de autenticitate și seriozitate. Dacă voi continua să caut împlinirea spirituală în parantezele sabatice când, lăsând puțin deoparte adevăratele mele preocupări, merg la biserică spre ”a-mi încărca bateriile” ascultându-l pe vorbitorul special invitat să predice și savurând acordurile muzicale ale solistului de renume internațional care va conduce partea muzicală, dezamăgirea va rămâne, pentru că nu aceasta este calea dezvoltării spirituale, nu astfel se crește în relație cu Hristos! Dacă, însă, voi reduce ritmul febril al alergării mele după cele trecătoare, dacă voi acorda prioritate timpului meu cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin studiu biblic, prin trăirea Cuvântului divin, prin bucuria de a-L sluji pe El și pe toți ai Lui spre care mă îndreaptă, voi gusta realitatea promisiunii lui Hristos care spunea ”Am venit ca oile Mele să aibă viața și să o aibă din belșug!” (Ioan 10: 10)

 

pastor Narcis Ardelean

 

 

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *